Sighişoara, deţinătoare de valori recunoscute pe plan mondial şi european, cenuşăreasă a organizaţiilor în care este membră

PICT7359Centrul istoric al Municipiului Sighişoara a fost inclus pe lista Monumentelor UNESCO încă din anul 1999  începând cu anul 2000 Sighişoara a devenit membră al Organizaţiei Oraşelor din Patrimoniul Mondial, (OVPM). Aderarea a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului Local Sighişoara nr. 32/23.03.2000, tot atunci s-a aprobat de la bugetul local plata unei cotizaţii în sumă  de 825 dolari/an. Potrivit viceprimarului Dan Bândea, „scopul organizaţiei este de a conserva centrele istorice din toată lumea, pentru revitalizarea urbană şi alegerea celor mai potrivite soluţii în vederea punerii în valoare a patrimoniului istoric, cultural, o recunoaştere internaţională  a eforturilor administraţiei publice locale în sensul promovării valorilor cultural-istorice autentice ale oraşului” deşi intervenţia făcută de interimar pe seama ralierii oraşului la acest mare for, în situaţia prezentă nu este altceva decât o strategie ieftină de manipulare menită să acopere lipsa de conţinut al activităţii întregului staff a celor din primărie pliaţi pe colectarea impozitelor şi risipirea acestuia neuitând să-şi facă parte de salarii şi prime cât mai consistente. Tot pe seama bietului ban public.

În acelaşi context ni se spune că „Municipiul Sighişoara a putut beneficia de toate drepturile ce decurg din această calitate, cum ar fi: descrierea oraşului pe site-ul web al OVPM – din păcate aproximativă şi neactualizată -, hiperlink-uri către site-urile turistice ale oraşului, promovare turistică, invitaţii la programele, congresele, activităţile organizate de OVPM. Singurul exemplu de invitaţie căreia i s-a dat curs datează oricum de dinaintea venirii actualului viceprimar la primărie, şi constă în participarea elevilor sighişoreni la un concurs internaţional  de creaţie pe teme de patrimoniu  organizat de oraşul Banska Stiavnica din Slovacia în anul 2011. Atunci juriul a acordat Diploma de Onoare  Gimnaziului de Stat „Miron Neagu”, o recunoaştere a meritelor artistice ale copiilor din Sighişoara. Nimic altceva, deşi se susţine că, în calitate de membru  al OVPM, Sighişoara ar fi acordat „o deosebită atenţie colaborării cu secretarul OVPM pentru Europa Centrală şi de Est, în care sunt implicate oraşele de pe lista UNESCO; Banska Stiavnica, Biertan, Budapesta, Cewsky Crumlov, Krakau, Dubrovnik, Istambul, Kotor, Kalvaria Zebrzydovska,  Wilno, Warschau, Torun, Kutna Hora,  Trogir, Split, Talin, Telc, Praga, Ryga,  Ohrid, Petersburg,  Litomisl, Lwow, Moscova,  Litomysl,  Nessebar, Nowgorod,  Salianbolu, Sighişoara”.

Dincolo de publicarea unor fraze cu iz demagogic (precum: „OVPM este un veritabil portal de schimb pentru expertiză municipală de management pentru patrimoniu, o reţea de contacte internaţionale şi un forum pentru primari şi specialişti în patrimoniu, din lumea întreagă”) este păcat că autorităţiule locale, foste şi actuale, nu au fructificat această oportunitate  nedând curs invitaţiilor de a participa la adunările generale ale OVPM ale acestei organizaţii astfel că cei peste 13.000 Euro plătiţi cu titlul de cotizaţie au fost aruncaţi pe apa Sâmbetei neaducând niciun fel de benficiu oraşului. Acelaşi lucru şi în cazul altor organizaţii în care Sighişoara a fost primită şi la care se plătesc absolut degeaba cotizaţii din bugetul local.

Recunoaşterea mondială şi europeană a Sighişoarei nu a venit pur şi simplu cum pare că cred unii, ci a fost urmare a unor eforturi făcute încă de la începutul anilor 90. La căderea regimului comunist, datorită şi unor conjuncturi favorabile şi relaţii personale ale unor sighişoreni iubitori de oraşul natal – Sighişoara, a legat o serie de relaţii cu oraşe europene – Blois din Franţa, Neu Isenburg şi Dinkelsbuhel din Germania – completate mai apoi cu altele – Tabor din Cehia, Citta di Castello şi Castel Viscard din Italia, Kiskunfelegyhaza  din Ungaria, Ptuj din Slovenia, Zamosc din Polonia şi recent Samokov din Bulgaria. Aceste parteneriate şi înfrăţiri au însemnat în unele cazuri derularea de proiecte, în special în domeniul cultural, dar nu s-au soldat şi cu urmări în plan economic cum ar fi fost de aşteptat.  De departe, şi nu e cazul să detaliem aici din al cui interes, cea mai frecventată localitate în ultimii 15 ani  a fost Kiskunfelegyhaza din Ungaria, cu care au avut loc schimburi de vizite între delegaţii ale autorităţilor celor două oraşe. Chiar dacă Sighişoara a fost inclusă în  asociaţia de oraşelor partenere; ale oraşului maghiar (Braunfels – Germania, Kijellerup – Danemarca, Die şi Badnol sur  Ceze – Franţa, Caracaixent – Spania, Eeklo – Belgia, Feltre – Italia, Newbury – Marea Britanie, Rohrmoos Untertal- Austria) nici deschiderea astfel oferită nu a fost valorificată în benficiul oraşului printr-o implicarea activă a reprezentanţilor Sighişoarei.

Cu toate acestea,  vocaţia europeană a Sighişoarei  a fost ilustrată prin aplicaţiile profesionist întocmite de specialiştii din Primărie, aplicaţii ce au fost  trimise în cadrul competiţiei Premiul Europei începând cu 1997 (cu o pauză în perioada 2005 – 2008) la Consiliul Europei. Aceste aplicaţii au fost apreciate de Subcomisia Premiul Europei astfel încât Sighişoara a obţinut toate cele patru distincţii acordate de Consiliul Europei comunităţilor locale: în anul 1998 Diploma de onoare, în 1999 Drapelul  de onoare, în 2003  Placheta de onoare, în 2011 a intrat în finala pentru marele premiu clasându-se pe locul al doilea dar a revenit în 2012 când a câştigat Trofeul Premiul Europei Ex Aequoe cu oraşul italian Corciano. De menţionat că Sighişoara, este singura localitate din România deţinătoare a acestui prestigios trofeu, prin câştigarea căruia a intrat cu drepturi depline ca membrui în Asociaţia oraşelor laureate ale Premiului Europei în compania celor mai importante oraşe europene – Viena, Paris, Roma etc.

Este un lucru îmbucurător că se apreciază scoaterea de la naftalină a acestor realizări pe care s-a aşternut nedrept colbul uitării dar mai ales al dezinteresului. Ar fi fost însă mai util ca ele să fie valorificate în vreun fel şi să se comunice rezultatele demersurilor întreprinse. De fapt, ce s-a întâmplat din 2012 încoace de când sunt în pâine cei care azi se mândresc cu ceea ce s-a realizat înaintea venirii lor la Primărie? Despre Sighişoara s-a vorbit doar în context negativ, al problemelor penale ale fostului primar, într-un final demis prin efectul legii… Sunt totuşi trei ani în care unii dintre noi am avut aşteptări şi am rămas cu ele de vreme ce nu vedem şi nu auzim nimic nou decât ceea ce deja ştim şi poate că am avut o oarecare implicare, în orice caz mai multă decât cei care se grăbesc să dea comunicate pe acele subiecte, în lipsă de altceva lăudabil în CV…

Vasile Luca

Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.

Powered by WordPress | Designed by: Premium WordPress Themes | Thanks to Themes Gallery, Bromoney and Wordpress Themes