Pentru o Românie curată

Marius-IosifE paradoxal cum România, una din cele mai frumoase ţări ale Europei e, poate, cea mai murdară dintre toate. Te întrebi de ce oare. Un răspuns ar fi acela că ţara e murdară fiindcă e murdară. Ce se ascunde sub tautologia aceasta ? Un adevăr psihologic şi anume ca acolo unde este murdărie nu poţi şi nu simţi nevoia să păstrezi curăţenia. Şi ca o dovadă e ceea ce s-a întâmplat, cu mulţi ani în urmă în România comunistă. Într-unul din oraşele reşedinţă de judeţ se construise  un frumos pasaj pietonal cu nişte mari vaze de beton cu flori. Adus spre a fi certat pentru aceasta în faţa unor activişti de partid, arhitectul s-a apărat şi, la afirmaţia că toate florile vor fi a doua zi rupte, a răspuns: „Vă garantez că nu, dar cu o condiţie: Să se măture zilnic!” Ştia arhitectul ce ştia. Şi într-adevăr, măturându-se zilnic, florile erau neatinse. Le-am văzut cu ochii mei. Nu cred că există oameni cărora să le placă murdăria şi totuşi e foarte uşor să acuzi în bloc, să-i numeşte necivilizaţi, aruncând toată vina pe ei. Nu prea cred în educaţia teoretică în care  se explică şi iar se explică. Există totuşi moduri mai subtile, indirecte de a explica. Profitând de  vreo problemă ecologică dintr-o lecţie obişnuiesc să le povestesc elevilor mei  cum  şi-au omorât chinezii vrăbiile. Aflând că vrăbiile ar mânca 5% din recolta de orez, conducerea de partid a hotărât stârpirea lor. Au fost consultaţi ornitologi care  au afirmat că inima  vrăbiilor nu rezistă la un zbor mai lung de trei minute şi ar muri dacă ar fi silite să o facă. Cu mare tam-tam s-a stabilit o zi şi o oră când toată suflarea chinezească în frunte cu şeful statului şi înarmată cu tot ce se putea găsi pentru a face zgomot trebuia să facă o gălăgie de nedescris, să sperie vrăbiile şi să le ţină în zbor mai mult de trei minute. Ziua  avea să fie numită „Ziua uciderii vrăbiilor” şi, fără doar şi poate, recolta de orez nu avea să  mai fie afectată. La cules însă s-a constatat că lipseau 10% din recoltă ! Vrăbiile mâncau orez dar mâncau şi insecte dăunătoare.  Şi s-au trezit că trebuie să importe vrăbii! Povestirea are un succes deosebit şi le fixează copiilor în minte problema pe care o înţeleg mai târziu. O carte cu povestiri ecologice pentru orele de dirigenţie ar ajuta mult.  Sensibilizarea  tinerilor e cât se poate de importantă însă vizând un termen lung.

Pe termen scurt însă problema e mai spinoasă. România a devenit o ţară de consum fără însă a avea  know-how-ul şi mijloacele de păstrare a unui mediu curat dar şi acea sensibilizare pe care o vezi la occidentali pentru a  proteja mediul. Pe de altă parte, românul, orbit de frumuseţile de consum a ajuns, în mare lui proporţie să ignore frumuseţea naturii. În general omul care trăieşte în natură nu-i apreciază frumuseţea ci abia după un moment de ruptură cu ea  o priveşte cu alţi ochi.  Citadini la prima generaţie, românii, fascinaţi, cum spuneam, de mărfurile  moderne,  sunt adesea insensibili la  frumuseţea naturii şi, totodată la urâţenia  poluării. Chiar dacă o văd şi îi nemulţumeşte, nu o conştientizează, ci preferă să o ignore, să fugă de ea şi să-şi îngrijească spaţiul privat. Angajaţii care se ocupă de problemele poluării, chiar dacă sunt serioşi sau mai ales dacă sunt serioşi se izbesc de un zid de indiferenţă. Într-o ţară covârşită de problemele săraciei, ecologia pare a fi un moft care nu interesează, de fapt, pe nimeni. Cei care ştim însă că  poluarea poate duce la probleme de supravieţuire pe Terra, că această coajă vie a planetei pe care ne ducem viaţa, poate fi afectată în asemenea măsură încât să devină un spaţiu ostil vieţii suntem în situaţia, uşor ridicolă, de a ne lupta cu morile de vânt.

Îmi vine să râd de mine însumi pentru că, pasionat fiind de fotografie în ultimii ani, îmi străbat cât de des colţul de pădure în care fac fotografii dar, am constatat că nu sunt singurul om cu hobby din acea pădure. Trecând aproape zilnic, descopăr urmele  celor care au ca hobby furatul lemnelor, şi anume pet-uri de tot felul în care îşi aduc băutură, probabil pentru a-şi linişti mustrările de conştiinţă, mă gândesc. Cum pet-urile sunt  nemuritoare, m-am trezit că mă deranjau şi estetic, dar chiar şi în luarea fotografiilor. Conştient că par ridicol, m-am apucat să le adun pe rând şi le-am îngrămădit într-un loc la marginea pădurii şi în ideea de a-i sensibiliza pe cei care  se plimbă pe-acolo. Mă gâdesc că, dacă voi reuşi să fac expoziţia de fotografii, între pozele frumuseţilor pe care le-am descoperit aş pune şi o fotografie, doar una, cu mizeriile adunate. Contrastul frumos-urât (poluat) poate sensibiliza prin şocul provocat.

Daca o persoană poate face ceva şi se străduieşte să  facă, solidarizarea  ar putea face mult mai mult. Importantă ar fi însă o logistică foarte clară şi nişte mijloace adecvate. Ar fi foarte necesară o hartă a poluării României. Există grade de poluare şi acestea ar trebui marcate cu culori diferite. Harta României ar trebui făcută după sistemul Google Earth şi interactivă pentru a se putea marca „sit-urile” poluate. Pe de altă parte ar trebui cointersate persoane, aici mă gandesc  la tineri, care ar putea obţine un mic câştig adunând şi  depozitând în locuri speciale materialele  poluante. O caravană a curăţeniei ar putea contribui la descongestionarea  de obiecte poluante. Important ar fi un simbol şi un slogan   cum ar fi, poate: „Dumnezeu a făcut o lume curată!”

Problema  poluării e mai profundă decât cea a curăţeniei exterioare. „Omul modern nu e numai străin de sine, spunea Mircea Eliade, este în acelaşi timp străin de natură”. Există o poluare lăuntrică, o înstrăinare sufletească, ce ne împiedică să mai simţim natura, să ne pătrundem de propia noastră naturalitate şi să înţelegem că doar aici e casa noastră, pe această coajă vie a planetei ce ne-a dat viaţă.

Marius Iosif

(Nota admin: Acest material a fost publicat în numărul 796 al săptămânalului Jurnalul Sighişoara Reporter şi preluat pe site-ul nostru cu acordul redacţiei JSR. Marius Iosif este profesor şi scriitor sighişorean, membru al Uniunii Scriitorilor din România- filiala Tîrgu Mureş)

Both comments and pings are currently closed.

2 Responses to “Pentru o Românie curată”

  1. […] E paradoxal cum România, una din cele mai frumoase ţări ale Europei e, poate, cea mai murdară dintre toate. Te întrebi de ce oare. Un răspuns ar fi acela că ţara e murdară fiindcă e murdară. Ce se ascunde sub tautologia aceasta ? Un adevăr psihologic şi anume ca acolo unde este murdărie nu poţiContinuare… […]

Powered by WordPress | Designed by: Premium WordPress Themes | Thanks to Themes Gallery, Bromoney and Wordpress Themes