Love Story

Pentru a vorbi despre relaţia mea cu România mi-e mult mai uşor (vorba vine) s-o personific şi să vorbesc despre ţară ca despre o femeie. Una extrem de frumoasă de care te îndrăgosteşti la prima vedere. Însă când ajungi s-o cunoşti mai bine îţi dai seama că în dosul frumuseţii ei se ascund o grămadă de defecte. În primul rând, deşi e frumoasă de pică, e cam… nespălată şi cam leneşă. Mă rog, când dragostea e mare poţi trece peste aceste inconveniente şi chiar o poţi ajuta să devină aşa cum i-ar sta bine. Numai că ea nu vrea să asculte, e îndărătnică şi plină de ifose. Când o vezi cum se comportă zici că ori e proastă ca noaptea, ori e o şmecheră vicleană. Şi-atunci începi să te enervezi. Adică, fiind frumoasă, ar fi suficient să se spele niţel şi să se primenească. Ea însă, nu. Vrea să arate ca suratele ei din occident şi se machiază strident şi aiurea peste murdăria ce o năpădeşte, mai mult sluţindu-şi faţa. Apoi îi neglijează sau chiar îşi bate joc de cei care o iubesc sincer şi strică aiurea banii pe care aceştia îi oferă, cu tot felul de boşorogi libidinoşi care dorm prin instituţiile ei şi se lasă regulată de indivizi care, la fel ca ea, consideră că materia cenuşie e de fapt jegul de sub gelul de păr.

În aceste condiţii normal că te saturi de toanele ei şi îţi iei lumea în cap. Însă, deşi ajungi să cunoşti pe altele, chiar dacă nu la fel de frumoase, dar mai îngrijite şi mai primitoare, există acel ceva care te aduce înapoi la ea. Ea te primeşte bucuroasă, îţi şopteşte că-i pare rău că te-a gonit, că nu mai face, că o să se schimbe dacă o ajuţi şi tu, ca apoi, după ce îţi toacă banii pe care i-ai câştigat trudind cinstit pe la suratele ei din occident, să uite tot şi s-o ia de la capăt de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

Aşa mi-a făcut-o şi mie de câteva ori. I-am suportat toanele pentru că o iubesc ca prostu’. Însă ultima oară când am plecat de-acasă cred că m-am îndrăgostit de alta. Nu pot spune că o iubesc pentru că n-am ajuns s-o cunosc mai îndeaproape, dar am rămas plăcut impresionat de modul cum m-a primit. Olanda m-a întâmpinat în neglijè, surâzătoare şi proaspătă, ca ieşită de sub duş, cu părul ud şi blond. La ea toate erau la locul lor, chiar dacă nu-i aşa de ordonată ca verişoara ei, Germania. Pare câteodată că e plictisitoare prin calmul şi inteligenţa pe care le afişează, însă îi place şi ei să se ţină de şotii… De-aia abia aştept s-o revăd şi, de ce nu, s-o cunosc mai îndeaproape…

Adrian Diţă

(Notă: Este un text mai vechi, de prin 2008, dar (din păcate) încă actual, care, zic eu, merge ca un prim editorial pe Sighişoara Freelance Reporter de Ziua Naţională a României)

Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.

Powered by WordPress | Designed by: Premium WordPress Themes | Thanks to Themes Gallery, Bromoney and Wordpress Themes